Nu stiu daca pot sa-i spun raport, dupa cum bine stiti din decembrie 2016 am intrat fara sa ma inscriu la o competitie grea, un ultramaraton pentru viata, da… cred ca este un titlu bun, inca alerg in cursa asta, e pe etape si pana acum ma tin bine in cursa 🙂
In ciuda formei rare de cancer cu care lupt, sportul a ramas un aliat in lupta mea impotriva acestei boli care nu tine cont de nimic si vrea sa ajunga prima la linia de finish. In decembrie 2016 am fost pus pe tusa cum spuneam, medicii mi-au spus ca cel putin 4-5 luni nu am voie efort, cel putin in primele luni era critic, pentru ca in urma operatiei am ramas fara vena jugulara interna, un deficit care imi putea cauza probleme.
Dupa 2 luni si jumatate corpul mi-a dat semne ca pot alerga la un ritm lejer, insa am intrebat medicii care au fost totusi rezervati, erau oricum socati de cat de bine ma recuperasem dupa o asa operatie crunta cum suferisem pe 5 decembrie 2016. Asa ca m-am echipat si am iesit usor prin oras, senzatia pe care o ai dupa o pauza care ti se pare o eternitate e greu de descris in cuvinte, am alergat aproape 8km fara greutate pana cand am primit semnalul ca ajunge.
Insa la scurt timp a urmat tratamentul de radioterapie la Cluj, citisem despre cat de mult este slabit corpul in urma acestui tratament si totusi la Cluj alergam de 2 ori pe saptamana cate 6-7km, medicul care ma supraveghea tin minte ca m-a intrebat daca ma doare ceva cand alerg, i-am spus ca m-ar durea daca nu as alerga :). La 2 zile dupa incheierea tratamentului (33 de sedinte de radioterapie) am alergat la proba de 10km in cadrul Maratonului international de la Cluj, era un semn de respect pentru medicii care au avut grija de mine la Cluj, aveam si un tricou cu numele intregului personal de acolo.
Intors acasa stiam ca pot prinde cursa de 10km de la Brasov Marathon, asa ca am inceput sa reiau antrenamentele cu diferenta de nivel, de 2 ori pe saptamana urcam Tampa, cum puteam, ca nu eram inca recuperat 100%, o recuperare totala era posibila dupa 6 luni adica prin vara, insa in vara au venit altele, ajungem si acolo. Brasov Marathon mi-a adus si zapada care mi-a lipsit in sezonul rece, a fost o cursa in care am simtit ca ma reintorc acasa la alergat.
A urmat o participare pe zapada tot acasa dar Piatra Mare Trail Running, la acest concurs recunosc ca am exagerat, pentru conditia organismului meu acum stiu ca a fost prea mult, insa pe atunci nu monitorizam deloc efortul de la fiecare alergare si nu aveam idee ce impact avea asupra mea. Imi amintesc ca gasca de alergare mi-a promis ca ma asteapta dupa ce termina cursa, stiam ca nu sunt in forma ca inainte de operatie, culmea a fost ca eu i-am asteptat pe ei, nebunie sau odihna prea multa?
Primavara era aproape asa ca am acceptat cu drag sa merg la Bucuresti la Bucharest Half Marathon 2017 unde am alergat tot proba de 10km. A urmat Maratonul International Brasov , tot 10km, Brasov Heroes cursa cu obstacole si inca o competitie noua acasa InSport Grand Prix.
Aveam deja de la jumatatea lunii mai suportul echipei Polar Romania, care a dorit sa-mi sustina dorinta de a face sport in continuare si asa am devenit unul din ambasadorii Polar in Romania, alergand la orice competitie si antrenament cu ceasul M430 de la Polar. Asa am observat si eu ritmul cardiac inca ridicat, dar si efortul pe care il resimtea organismul la fiecare alergare. In iunie am zis sa fac un test si m-am aruncat in cursa de 21km la DHL Marathon, si acum recunosc ca a fost o greseala ca am crescut distanta atat de mult, organismul meu avea nevoie de acele resurse pentru cursa de ultra…
Ulterior am citit cum o astfel de distanta pentru cineva care se lupta si cu o forma de cancer ca a mea era echivalenta cu dezactivarea sistemului imunitar vreo saptamana, poate si mai mult, lucru pe care nu il stiam la acel moment. Am avut totusi noroc cu vremea care a fost un fel de dus rece, insa nu eram constient de greseala nici dupa cursa. A urmat o cursa mai mica de vertical pe care mi-o dorisem de mult, sa alerg la Bate Toaca in muntii Ceahlaului, jumatate din radacinile mele sunt acolo.
A fost ultimul concurs inainte sa primesc vestea ca boala mea a progresat si ca de ciuda a hotarat sa-mi aduca 7 metastaze cerebrale, asa ca mare parte din energia mea s-a mutat la cursa de ultra pentru viata, am trecut prin a doua operatie de data asta pe creier, insa si dupa aceasta m-am recuperat miraculos, dupa 3 saptamani alergam din nou in jurul Tampei, desigur cu acceptul medicilor si monitorizat.
Stiu ca multi dintre voi va faceti griji sau credeti ca exagerez cu alergarile, ei bine mereu imi acord odihna necesara chiar mai mult si mereu imi ascult organismul, alergarea este cu masura la mine!
Pentru celelalte 6 metastaze care nu se puteau opera am mers la tratament in Franta si din august sunt sub tratamentul de imunoterapie, un fel de chimio dar mult mai suportabila si fara efecte secundare majore. Din cauza noilor provocari medicale am luat o pauza de la a alerga la competitii, desi mi-ar fi placut sa alerg la Via-Maria-Theresia sau Alba Iulia, nu a fost sa fie. Am revenit la alergat oficial pe Maratonul International Bucuresti unde m-am bucurat atat de tare incat cei 10km i-am terminat nu intr-o ora si 20 de minute cum spuneam ci in 56 de minute.
Nu eram doar eu de vina pentru timpul asta, ci si cei cu care ma intalnisem, ei mi-au dat un boost de energie. Toamna a continuat cu o alergare de 10km acasa la Maratonul Montan Rafael, apoi langa Brasov unde aveam de gand sa alerg din nou cursa de 15km pe Piatra Mare insa mi-am dat seama ca este prea mult asa ca m-am resemnat cu cei 3km de la Bunloc Vertical Race, iar sezonul s-a incheiat oficial cu Semimaraton Zărnești Challenge proba de 10km. Desigur neoficial am alergat alaturi de 300 de suflete mari la crosul caritabil organizat pentru mine pe 17 decembrie, 5km de bucurie si energie pozitiva.
Deci cum inchei 2017?
- 574 km in alergare
- 548 km la pedale
- 106 zile active din 365
- Diferenta de nivel acumulata 28.261m
- Cea mai solicitanta cursa din acest an Verticalul Bate Toaca
Ce am invatat in 2017 si sfaturi pentru 2018
- acorda corpului tau suficienta odihna, daca esti atent vei primi semne in privinta asta, asculta-le!
- orice sport practicat in doze mici inseamna sanatate, nu exagerati cand nu este cazul
- ai grija la ce mananci, o alimentatie sanatoasa dubleaza performanta!
- alearga pentru tine in primul rand, apoi pentru premii, podiumuri etc.
- nu te da expert, omul invata cat traieste!
Pentru mine e sigur ca voi continua sa alerg, sa pedalez si mai nou am inceput sa invat sa inot, nu-mi este deloc usor cu tratamentul actual, uneori am parte de dureri musculare, nevralgii si inflamatii si totusi nu renunt la ceea ce imi place. In acest an am descoperit ca imi plac verticalele si corpul meu se simte excelent pe urcari iar pulsul ramane jos, nu inteleg cum, dar ma bucur de acest avantaj.
Multumesc celor care ma sprijina “sa alerg” in continuarea la acest ultramaraton pentru viata, ne vedem in 2018 la o alergare si va doresc pentru noul al un car de sanatate ca e mai importanta decat toate! Datele pentru donatii sunt neschimbate, chiar am adaugat un cont de ING la cererea fanilor. La Multi Ani!
Leave a Reply